“EU – I LOVE YOU. TU – NIMIC?”

Am început să mă gândesc la text și să scriu într-o seară mai târziu, după concertul de colinde din 2016. Eram după o perioadă destul de aglomerată a grupului, cu ieșiri în locuri mai apropiate sau mai îndepărtate, dar cu un sentiment de mulțumire cum că dacă ai ajuns la vreunul dintre programele noastre, ai plecat de acolo cu ceva în plus.

Încă am remușcări pentru greșelile de vers făcute la “Noel, Sing we all Noel”, recunosc. Slabe, totuși, dar le mai am. Mi-am scos pârleala, cât de cât, la cea de-a doua variantă din concert, cea de la final, unde am prestat la 99% din potențial.

M-am regăsit în copiii și tinerii de la Nazna: așa eram și noi în 2009, la același Concert de Crăciun, la data aceea la Sala Palatului, plin de entuziasm si concentrare. Am dat tot ce am avut mai bun în noi iar piesele au ieșit poate prea bine chiar și pentru așteptările noastre. Reacțiile au fost la fel ca și ale noastre în cazul de față: cât de plini de energie, potențial și inocență au putut fi acești copii și tineri în închinarea lor. Goosebumps! Curajul junioarei Ludușan mi-a readus în atenție patosul pe care îl pui într-o acțiune atunci când ești pasionat de ea. Și îți și iese 🙂 Smash in our faces!

M-a încărcat de tot emoțional momentul de suflet al lui Marius Andrei, pregătit inițial de cântecul despre copac, care dacă stam bine și o gândim drept, putea fi despre orice: credință, bunătate, spiritualitate, religiozitate, iubire, viață, viață veșnică, Isus. Toate trebuie întreținute pentru a se putea dezvolta și ajunge la maturitate. A vorbit mai apoi și despre cealaltă față a unui lucru, cea la care ne uităm din ce în ce mai rar, partea plină a paharului. Sau despre cum să transformi handicapul tău într-un activ. A fost un exercițiu interesant de auzit, dar îmi place să cred ca a fost, mai ales, o provocare pentru fiecare dintre noi.

Față de alte momente artistice, Scena a reliefat într-un mod cât se poate de teatral și sensibil câteva momente relevante ale vieții Mântuitorului, poate printre cele mai profunde: vestirea Nașterii, răscrucea vieții Mariei, bucuria adventului Simeon și Irod, care a atras atenția asupra morții lui Isus, cea va duce la înviere și care reprezinta punctul culminant al salvării umanității.

Iacob Coman, în stilu-i caracteristic, poeticește, ne-a atras atenția asupra fondului sărbătorii Crăciunului și asupra celui sărbătorit. Foarte ușor ne lăsăm purtați de val și ne scapă din vedere chintesența evenimentului Nașterii Mântuitorului (pentru cei mai sensibili dintre noi la cuvântul care începe cu “C” și se termină cu “răciun”), și anume chiar Mântuitorul în sine.

Față de ultima interacțiune live cu Julie, personal mi-a plăcut modul în care a abordat prezența sa la evenimentul nostru. Ne-a sensibilizat ego-ul românesc cu niște colinde tradiționale și ne-a demonstrat că are capacitatea de a se adapta și deține abilitatea de a performa în contexte ieșite din uzualul în care suntem obișnuiți să o vedem. Ne-a mărturisit în culise, în timpul concertului, faptul că este foarte emoționată, entuziasmată și încântată de invitația primită de a cânta la un altfel de eveniment, altfel decât cele cu care este ea obișnuită.

Iată-mă vorbind despre multitudinea de lucruri pe care le-am primit și aproape deloc despre ceea ce am dat. Am depus eforturi care s-au plătit într-un final (dacă îmi permiteți formularea): în energie consumată, în timp pus la dispoziție pentru acest proiect, în ore de concentrare, oboseală și nervi întinși la diferite nivele ș.a.m.d. Pe scenă am dat ce am avut mai bun din mine și am simțit același lucru și din partea colegilor mei.  Puși în fața opțiunii și provocării de a-I cânta, am ales și ne-am dat tot concursul pentru a-L face mândru de talentele cu care ne-a înzestrat și de oamenii care am devenit ca urmare a nodurilor strânse și mai tare prin intermediul muzicii, în relația cu El. Oameni atinși de mesajul Evangheliei din acea seară mi-au mărturisit că perioada sărbătorilor, în continuare, va căpăta conotații noi pentru ei și sunt convins ca a fost așa. Am primit multe feed-back-uri legate de acel eveniment. Multe dintre ele pozitive. Au fost și multe păreri gândite a fi … constructive, să le numim așa. Pe toate le apreciem și îți mulțumim că ești aproape de noi.

Vreau totuși să îți dau o temă de casă, pe care să-ți faci, te rog, timp să o faci de-a lungul anului 2017. Bine, poți să nu o termini în 2017, dar măcar promite-mi că ai să începi, ok? Poate va deveni un ritual, o obișnuință, un stil de viață.

Încearcă să vii la evenimentele noastre pregătit pentru un troc. Pardon, nu doar la evenimentele noastre, la toate la care îți propui sau nu să participi.

Cum adică, să dau ceva la schimb? Ei bine, te înțeleg perfect. Este foarte ușor să stai frumos pe scaun și să te încarci spiritual prin tot ce s-a pregătit de către organizatori. Ești obișnuit să primești cât mai mult, cât mai calitativ posibil, să nu ai nici un fel de disconfort. Am tendința să fac la fel. Mă surprind, totuși, că atunci când primesc ceva ce nu se încadrează perfect în pătrățica setată în mintea mea, devin un magistrat al ușii Împărăției Cireșului și constat că în pixul meu stă semnatura de pe biletul de intrare acolo a unuia sau a altuia. Însă de foarte multe ori constat că biletul meu de intrare rămâne cel nesemnat.

Știi, în ceea ce privește viața spirituală nu putem vorbi despre achizitii sau procese de vânzare cumpărare (vânzator, monedă, bun, cumpărător), dar legea trocului este foarte bine mulată pe ceea ce presupune relația cu Dumnezeu: El ne oferă perspective veșnice – până aici cu toții suntem de acord; noi le acceptăm sau nu – și pe asta, la fel, o agreem cu totii; ele sunt gratuite – ei aici s-ar putea să nu fim pe aceeași lungime de undă; da, Dumnezeu nu ne cere să achiziționăm darul, dar ne cere totuși ceva la schimb: inima (vezi Proverbe 23:26).

În acest context, punctele de reper în dezvoltarea temei dată sunt următoarele: tu ce dai atunci când primești?, acea Evanghelie pe care o scoți la iveală doar atunci când se mulează perfect pe ceea ce observi la alții, crezi că în dreptul tău se va aplica diferit sau te aștepți să o aplice altcineva?, Ce pot eu (cel care depun toate eforturile prin modalitățile prin care știu și pot eu cel mai bine să conectez prin artă limitele creației cu Infinitul) să iau de la tine, altceva decât critică și răutăcisme legate de chestiuni de formă, elemente care să mă conecteze, și pe mine, și mai mult la Sursă?.

Așadar, așteptând să primești ce e mai bun pentru tine, tu ce dai la schimb?

Iustin