Despre prietenrenataie

Cu toții căutăm sensuri și destinații. Ne facem rosturi și sperăm la împliniri, dar oare ce ne face să fim fericiți, echilibrați,
multumiți? Bâjbâim, deseori prin întuneric, plutim în derivă fără să înțelegem încotro ne duce curentul?

Pentru că Domnul nostru a anticipat bâjbâiala noastră, ne-a binecuvântat cu prieteni. Nu e bine ca omul să fie izolat, singur, stingher, pentru că asta îi va pricinui tristețe, neîmplinire, frustrare. Nu va fi niciodată cu adevărat fericit trăind pentru sine. De aceea îi voi face ajutoare potrivite. Îi voi da oameni care să îl completeze, să îl facă să zâmbească, să îl asculte, să îl sfătuiască.

Asta înseamnã pentru mine Voces. O fereastrã spre viața adevarată. Oxigen. Oameni pe care nu îi merit.
Oameni de la care am ce învăța. Oameni care nu ezită sa facă haz de necaz, oameni care râd cu tine… (și de tine, uneori 🙂 ).

Îmi vine în minte un clip publicitar și nu mă pot abține să nu fac o paralelă:

Ce îți oferă Voces (la prima vedere)
– sute de km fãcuți aproape săptămânal
– nesomn, oboseală, răgușeală
– prea frig sau mult prea cald

Ce îți oferă Voces – cu adevărat:
– șoferi responsabili cu mașini comode
– discuții interminabile
– râsete, părtășie
– bucuria de a cânta
– aplauze
– PRIETENII ADEVĂRATE

Viața mea mediocră, insipidă, dinainte de Voces, s-a transformat. A căpătat culoare, gust, sunet.
Viața mea s-a îmbogățit cu prieteni: adevărați, veseli, gălăgioși, diferiți, uniți de același țel. 

<<Pentru cã „nu e bine ca omul să fie singur”, a zis Domnul, am să-i fac un prieten.>>

 

Din toată inima,
RENATA